Riscurile şi catastrofele, indiferent în ce domeniu se manifestă, natural sau tehnogen, generează disfuncţii ale sistemelor teritoriale, se instituie în veritabile obstacole sau praguri care, neînlăturate, pot bloca sau reorienta evoluţia acestora, reorientare în majoritatea absolută a cazurilor contrară intereselor omului sau în defavoarea lui. Ele au devenit o temă de stringentă actualitate, în vogă, fiind abordate cu predilecţie în ultima perioadă de tot mai numeroşi cercetători fizicieni, regionalişti sau umanişti, adică de întreg spectrul cercetătorilor geografi, şi nu numai.
Este, deci, cu atât mai merituoasă preocuparea universitarilor clujeni de a permanentiza apariţia unei reviste de profil, intitulată sugestiv şi incitant Riscuri şi catastrofe, aflată acum la cea de-a patra apariţie. Ea trădează permanenţa şi amplificarea preocupărilor, o lărgire a ariei investigate concomitent cu aprofundarea fenomenelor şi proceselor de risc. Preocupările respective, ale unui nucleu de cercetători pasionaţi, se află, de altfel, şi la temelia viitorului Centru de riscuri geografice şi schimbări globale, în curs de constituire în cadrul Institutului de Geografie al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Adică a unei unităţi de cercetare care să-şi focalizeze energiile creatoare asupra tipologiei, răspândirii, cauzelor, evoluţiei, consecinţelor şi modului de contracarare a riscurilor şi a catastrofelor.
Volumul de faţă ne propune aceeaşi structură tematică a abordărilor cu care ne-au obişnuit apariţiile precedente, respectiv, în prima parte, o secţiune dedicată abordărilor conceptuale, cu intervenţii interesante datorate lui P. Pigeon (Franţa), V. Sorocovschi, S. Ciulache şi M. Voiculescu. Urmează secţiunea riscurilor naturale, cu cele mai numeroase introspecţii, focalizate asupra proceselor geomorfologice, climatice, hidrice sau pedogeografice. Pe lângă lucrările geografilor români, majoritatea tineri, semnalăm şi două intervenţii ale geografilor francezi (F. Amelot, G. Nicoud, F. Hoblea).
Secţiunea următoare este dedicată riscurilor induse de activităţile antropice, unde abordările vizează intervenţiile omului în diferite ecosisteme (Delta Dunării, Carpaţii Orientali), dar şi acţiunii distructive prilejuită de poluare sau exploatarea necontrolată a unor resurse.
Ultima secţiune, analize tehnice de evaluare a riscurilor, este susţinută în acest număr în exclusivitate de geografi străini, în speţă de cei francezi (F. Varrel, R. Lambert, S.Veyrat-Charvillon, T. Villemin), fapt ce ridică mult indicele de receptivitate al revistei la nivel internaţional şi oferă bibliografiei de profil autohtonă contribuţii valoroase de ordin metodologic.
În total, volumul Riscuri şi catastrofe, nr. 4, confirmă, prin ţinuta şi curba ascendentă a conţinutului său, temeinicia activităţilor de cercetare în domeniu, desfăşurate în cadrul Facultăţii de Geografie din Cluj-Napoca şi strădania celor implicaţi de a face rezultatele ştiinţifice obţinute cât mai vizibile şi accesibile unui cerc tot mai larg de persoane interesate.
Pompei Cocean